Pe Clisura Dunării

Cetatea Ladislau, Decebal, Cazanele și Herculane.

Traseul se potrivește celor care vor Dunărea în partea ei cea mai strâmtă și apoi răcoarea Văii Cernei. Lunile bune sunt mai–iunie și septembrie–octombrie; în iulie și august e cald, dar se rezolvă cu bărci și umbră de pădure. Ai nevoie de mașină, pentru că transportul public între opriri e rar. În total faci cam 180–200 km de condus, împărțiți în etape scurte: ziua 1 aproximativ 60 km, ziua 2 aproximativ 90 km, ziua 3 doar în jurul Herculanei.

Clisura Dunării e locul unde fluviul, lat de aproape un kilometru în Câmpia Panonică, se strânge între munți și curge pe câteva sute de metri. Drumul care urmărește malul românesc te ține tot timpul lângă apă, cu belvedere la fiecare câteva sute de metri și cu sate liniștite între ele. Îți propunem să dormi o noapte pe malul Dunării, la Dubova sau Eșelnița, pentru că dimineața devreme ai Cazanele aproape goale, apoi să urci spre Băile Herculane, unde stațiunea imperială te așteaptă cu clădiri mari, poteci în stâncă și izvoare calde. Nu te întoarce spre Poiana Mărului: de la Orșova până la Herculane sunt doar vreo 50 de minute, deci dormi mereu lângă ce vezi a doua zi.

Orșova, Mraconia și Chipul lui Decebal. Începe dimineața în Orșova, pe faleza Dunării. Orașul nou e construit după mutarea localității, când Porțile de Fier I au inundat vechiul oraș și insula Ada Kaleh, așa că nu te aștepta la centru istoric. Merită, în schimb, plimbarea pe faleză și privitul podului și al vaporașelor spre Serbia, înainte de a porni pe drumul Clisurii. De la Orșova, drumul spre vest ține malul Dunării. La câțiva kilometri, într-un golf liniștit, la Mănăstirea Mraconia, ajungi lângă apă, într-un ansamblu ridicat în anii 2000 după un loc de cult mult mai vechi. Ai nevoie de o jumătate de oră, cu ținută decentă. De acolo, drumul urcă spre cel mai fotografiat punct al Clisurii, Chipul lui Decebal, o sculptură de 40 de metri înălțime, săpată în stânca de pe malul stâng, vizibilă cel mai bine din apă sau dintr-un belvedere de pe drumul național. Cel mai bun mod să o vezi de aproape e cu barca, dintr-un ponton de lângă Eșelnița sau Dubova. Seara te cazezi la Dubova sau Eșelnița, două sate mici, cu pensiuni pe malul apei. Cina o iei la pensiune, cu pește de Dunăre, iar după apus rămâi pe mal: luminile de pe malul sârbesc se văd clar.

Opriri: Cetatea Ladislau (Coronini), Belvedere pe drumul Clisurii, Chipul lui Decebal, Mănăstirea Mraconia, Faleza Dunării.

Unde mănânci: La Orșova sau la pensiunea din Dubova/Eșelnița mănânci pește de Dunăre: crap la grătar, ciorbă de pește sau saramură. Cere și un păhărel de țuică de prune, specifică zonei.

Dacă plouă: Ploaia strică vederile pe Dunăre, dar nu strică Mănăstirea Mraconia, care rămâne un loc bun de vizitat. Dacă nu se oprește, mergi spre Orșova și stai la o cafea cu priveliște spre apă, apoi mută Cazanele pe ziua următoare dacă prognoza permite.

Cazanele Mari și Mici, apoi urcarea spre Herculane. Dimineața mergi spre Cazane, cea mai strâmtă porțiune a Clisurii, unde Dunărea trece printre pereți de stâncă înalți de sute de metri. Există două sectoare: Cazanele Mari, cu înălțimi mai mari ale pereților, și Cazanele Mici, cu apa mai adâncă. Cea mai bună vedere o ai din barcă, într-o plimbare de aproximativ o oră, dar și din belvederele de pe drum se văd bine. După Cazane, ia drumul spre Orșova și de acolo spre Băile Herculane, pe Valea Cernei. Sunt circa 50 de kilometri, în aproximativ o oră. Pe drum, când ajungi aproape de oraș, Valea Cernei se strânge între versanți păduroși și clădirile din stațiune încep să apară. Seara, după check-in, plimbă-te prin Piața Hercules și prin centrul istoric: clădirile imperiale, multe în stare de ruină, spun povestea unei stațiuni care a fost faimoasă pe timpul Austro-Ungariei. Statuia lui Hercule din piață e punctul de reper al orașului.

Opriri: Cazanele Dunării, Piața Hercules și centrul istoric, Cascada Vânturătoarea.

Unde mănânci: La Orșova sau pe drum mănânci la un restaurant local o ciorbă de burtă sau un grătar. În Herculane caută un restaurant cu terasă pe Aleea Cernei și cere preparate cu carne de porc sau pește de râu.

Dacă plouă: Dacă plouă, bărcile spre Cazane pot fi anulate; verifică cu operatorul. În acest caz, mergi direct spre Herculane și stai la un muzeu sau la o cafenea, apoi încearcă Cazanele pe drumul de întoarcere dacă vremea se îmbunătățește.

Băile Herculane: Băile Romane, Grota Haiducilor, Crucea Albă. A treia zi o petreci în Băile Herculane, cu poteci scurte și locuri cu nume vechi. Începe cu Aleea Cernei, promenada de lângă râu, unde izvoarele calde curg pe lângă drum. De acolo ajungi ușor la Băile Romane, un sit istoric cu urme ale băilor din vremea romanilor, iar apoi la Grota Haiducilor, o peșteră mică în versantul de deasupra orașului. După-amiază urcă spre Crucea Albă, un punct de belvedere de unde vezi orașul și Valea Cernei de sus. Drumul e pe poteci scurte, cu urcuș moderat; poartă încălțăminte bună, mai ales dacă a plouat. Parcul din jurul stațiunii oferă umbră și răcoare chiar și în plină vară. Seara, dacă ai timp, încheie cu o plimbare lentă pe Aleea Cernei, apoi cu o cină într-un local din centru, înainte de drumul spre casă.

Opriri: Aleea Cernei, Spa sau bazin termal, Grota Haiducilor, Crucea Albă.

Unde mănânci: În Herculane mănânci preparate de munte: tochitură, mici, ciorbă de văcuță sau păstrăv la grătar, la terasele de pe Aleea Cernei sau din centru.

Dacă plouă: Pe ploaie, lasă Crucea Albă și Grota Haiducilor, pentru că potecile devin alunecoase. Rămâi în centrul istoric, la Piața Hercules și la Băile Romane, și caută o cafenea sau un local cald pentru prânz.

Pentru Cazane și Chipul lui Decebal, cea mai bună vedere e din barcă; în weekend și în sezon rezervă cu o zi înainte.

Drumul Clisurii (DN 57) e sinuos și are porțiuni înguste; rezervă timp în plus și nu te grăbi.

În Băile Herculane multe clădiri istorice sunt în ruină; privește-le din exterior și nu intra în zonele nesigure.

Poartă încălțăminte cu aderență pentru Grota Haiducilor și Crucea Albă, mai ales toamna, când frunzele fac poteca alunecoasă.

Vara, dimineața e cel mai bun moment pentru poteci; după-amiază poate fi foarte cald, deci ia apă.

Verifică programul și accesul la Băile Romane și la mănăstire înainte să pleci, pentru că se pot schimba.

Câte zile îmi trebuie pentru Clisura Dunării și Herculane? Trei zile sunt suficiente pentru un ritm liniștit: o zi pentru Orșova, Mraconia și Chipul lui Decebal, una pentru Cazane și drumul spre Herculane și una pentru stațiune.

Am nevoie de mașină? Da, e recomandat. Distanțele dintre opriri sunt scurte, dar transportul public e rar, iar belvederele de pe drum se văd cel mai bine cu mașina.

Care e cea mai bună perioadă? Mai–iunie și septembrie–octombrie sunt cele mai confortabile. Vara e cald, dar se poate vizita dimineața și seara; toamna aduce culori frumoase în pădurea de pe Valea Cernei.

Pot vedea Chipul lui Decebal fără barcă? Da, se vede și din belvederele de pe drumul Clisurii, dar din barcă ai cea mai apropiată și mai completă priveliște.

Sunt potecile din Herculane grele? Nu, sunt scurte și cu urcuș moderat, dar pot fi alunecoase după ploaie. Poartă încălțăminte potrivită.