Transfăgărășan și Transalpina

Bâlea Lac, Poenari, Castelul Corvinilor.

Circuitul se potrivește celor care vor să bifeze cele două mari drumuri alpine ale țării fără să se grăbească, cu popasuri în Sibiu și la Hunedoara. Lunile bune sunt iulie–septembrie, iar începutul lui octombrie merge dacă vremea ține; Transfăgărășanul și Transalpina sunt în general deschise între iulie și octombrie, dar datele se verifică în fiecare an. Ai nevoie de mașină, iar în total faci aproximativ 600–700 km, cu maximum 3–4 ore de condus pe zi.

Transilvania se citește cel mai bine pe drum: dimineața ești într-o piață cu case colorate, la prânz urci printre stânci spre un lac glaciar, seara dormi lângă ziduri vechi de sute de ani. Itinerarul acesta pornește din Sibiu, urcă pe Transfăgărășan până la Bâlea Lac, coboară spre Hunedoara și se încheie pe Transalpina, cel mai înalt drum asfaltat din țară. Dacă mergi iarna sau primăvara devreme, nu te baza pe el: pe ambele drumuri alpine, porțiunile de creastă sunt închise în afara verii și a începutului de toamnă.

Sibiul vechi și Muzeul ASTRA. Începi la Sibiu, în Piața Mare, cu o dimineață lejeră. Din piață ajungi în câteva minute la Turnul Sfatului, apoi cobori spre Podul Minciunilor și Piața Mică. Dacă urci în turn, ai o priveliște bună peste acoperișurile cu „ochi” de mansardă. După-amiaza ai de ales: Muzeul Național Brukenthal, pentru colecția de artă din palatul din Piața Mare, sau Muzeul ASTRA, aflat în pădurea Dumbrava, la câțiva kilometri de centru. ASTRA e un muzeu în aer liber, cu gospodării aduse din toată țara, și cere minimum două ore de plimbare, cu pantofi comozi. Seara te întorci în centrul vechi: Strada Cetății, cu fragmente din fortificație și turnuri, e liniștită după ora la care pleacă grupurile.

Opriri: Piața Mare, Turnul Sfatului, Podul Minciunilor, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul ASTRA (Muzeul Civilizației Populare Tradiționale), Strada Cetății și turnurile fortificației.

Unde mănânci: Cină în centrul vechi, cu ciorbă de burtă sau tochitură ardelenească; caută un local care servește preparate tradiționale, nu doar meniul pentru turiști.

Dacă plouă: Petreci mai mult timp în Muzeul Național Brukenthal și faci o pauză lungă la o cafenea din Piața Mică. ASTRA se vizitează și pe ploaie ușoară, dar cu umbrelă și încălțăminte impermeabilă.

Transfăgărășanul: Cetatea Poenari și Bâlea Lac. Pornești dimineața din Sibiu spre sud, pe DN7 prin Valea Oltului, apoi pe DN7C spre Transfăgărășan. Drumul de la Sibiu până la baza urcușului ține în jur de două ore, dar numără și opririle. Pe versantul sudic, la Curtea de Argeș, ajungi la Cetatea Poenari, cetatea lui Vlad Țepeș, pe o stâncă. Urcarea se face pe aproximativ 1.480 de trepte, deci e o oră bună de efort; ia apă și nu te grăbi. De acolo drumul urcă în serpentine spre Lacul Vidraru, apoi spre pasul de lângă Bâlea Lac. La Bâlea Lac ajungi doar dacă drumul e deschis; de regulă porțiunea de creastă se deschide vara și se închide toamna, dar datele se schimbă de la an la an și se verifică pe site-ul administrației drumurilor. Lacul glaciar stă la peste 2.000 m, iar vremea poate fi rece chiar în plină vară; ia o jachetă. Dormi în zonă sau cobori spre nord, spre Sibiu.

Opriri: Cetatea Poenari, Lacul Vidraru, Bâlea Lac.

Unde mănânci: Pe drum, în zona Curtea de Argeș, caută o ciorbă de văcuță sau mici la grătar; sus, la Bâlea, poți lua o masă simplă la cabane. Ia la tine apă și ceva de ronțăit pentru urcuș.

Dacă plouă: Dacă ploaia sau ceața acoperă creasta, poți vizita Cetatea Poenari doar în zilele fără ploaie intensă (scările sunt periculoase ude); alternativ, rămâi în Curtea de Argeș și vizitezi Mănăstirea Curtea de Argeș, apoi amâni Bâlea pentru o zi mai limpede.

Castelul Corvinilor și cetățile dacice. A treia zi cobori spre Hunedoara, pe drumul care trece pe lângă Deva sau Orăștie. De la Sibiu faci în jur de două ore și jumătate până la Hunedoara. Castelul Corvinilor, de la Hunedoara, e unul dintre cele mai bine păstrate castele gotice din țară, cu poduri, turnuri și curți interioare. Rezervă două ore pentru vizită. Dacă vrei să vezi și un loc mai tăcut, în Munții Orăștiei te așteaptă Sarmizegetusa Regia, fosta capitală dacică, la capătul unui drum forestier care poate fi dificil după ploi; verifică starea drumului înainte să mergi. Seara, te întorci spre Sibiu sau poți înnopta în zona Hunedoara, dacă vrei să începi devreme spre Transalpina.

Opriri: Castelul Corvinilor.

Unde mănânci: În Hunedoara sau Orăștie, caută un local cu preparate de carne la grătar sau ciorbă de fasole în pâine; fiecare popas local are propriile specialități, întreabă ce se gătește în ziua respectivă.

Dacă plouă: Castelul se vizitează bine și pe ploaie, mai ales sălile interioare. Evită drumul spre Sarmizegetusa Regia dacă a plouat mult: poate deveni impracticabil.

Transalpina și plimbare de rămas-bun. Ultima zi e dedicată Transalpinei (DN67C), cel mai înalt drum asfaltat din țară. Pornești dimineața de la Sibiu spre Sebeș, apoi urci pe DN67C spre Pasul Urdele, la peste 2.100 m. Ca la Transfăgărășan, portiunea de creastă e deschisă în general vara și la început de toamnă, dar perioada exactă variază de la an la an; verifică înainte de plecare. Pe drum vei vedea pășuni alpine, stâne și, la nevoie, oi pe asfalt. Oprește-te în câteva locuri de belvedere; priveliștea se schimbă la fiecare cotitură. Nu te aștepta la multe servicii pe traseu, deci fă plinul și ia provizii. În drum spre casă sau înapoi la Sibiu, poți face o plimbare de rămas-bun prin centrul vechi și să iei brânzeturi de la producători locali, ca suvenir comestibil.

Opriri: Transalpina (Pasul Urdele).

Unde mănânci: Pe Transalpina, ia provizii cu tine; la întoarcere în Sibiu, mănâncă o ultimă masă cu preparate ardelenești și cumpără brânzeturi locale pentru drum.

Dacă plouă: Dacă ceața sau ploaia acoperă creasta, drumul își pierde mare parte din farmec și poate fi periculos; amână Transalpina și petreci ziua în Sibiu, la Brukenthal sau la ASTRA, dacă nu le-ai văzut deja.

Transfăgărășanul și Transalpina sunt, în general, închise iarna și deschise vara, de regulă între iulie și octombrie; datele variază de la an la an, așa că verifică înainte să pleci pe site-ul administrației drumurilor.

La peste 2.000 m, vremea se schimbă rapid: ia o jachetă și încălțăminte potrivită chiar în plină vară.

Fă plinul înainte de urcușurile alpine; benzinăriile sunt rare pe traseu.

Drumul spre Sarmizegetusa Regia poate fi dificil după ploi; verifică starea lui înainte de plecare.

Programul și prețurile muzeelor și castelelor se schimbă în funcție de sezon; confirmă-le la fața locului sau pe site-urile oficiale.

Când sunt deschise Transfăgărășanul și Transalpina? În general vara și la început de toamnă, de regulă între iulie și octombrie, dar perioada exactă variază de la an la an și se verifică înainte de plecare.

Am nevoie de mașină pentru acest itinerariu? Da, traseul presupune drumuri de munte și opriri în locuri greu accesibile cu transportul public.

Cât se face în total la condus? Aproximativ 600–700 km pe cele patru zile, cu maximum 3–4 ore de condus pe zi.

Se poate face itinerariul iarna? Nu pe Transfăgărășan și Transalpina, ale căror porțiuni de creastă sunt închise iarna. Sibiul și Hunedoara se pot vizita oricând.

Cât durează urcarea la Cetatea Poenari? În jur de o oră, pe aproximativ 1.480 de trepte, deci ai nevoie de apă și de încălțăminte potrivită.